Nu vreau să vin la munte! Da, mamă!

Recent am făcut o ofertă de nerefuzat unei clase de elevi din Școala Centrală: o drumeție de o zi gratuită. Numai 40% dintre părinți și-au înscris copiii în program! De asemenea, la drumeția NoGravity Club din luna martie au participat mai puțin de 50% dintre membrii cotizanți. 

De unde această lipsă de apetit pentru activități montane în rândul copiilor și adolescenților? Sau mai corectă ar fi întrebarea de unde ar fi lipsa de interes în rândul părinților lor? Posibile răspunsuri ar fi următoarele:

Noul tip de creștere „democratică” a copiilor

Adulții de azi vor să fie prietenii, nu părinții copiilor lor. Cei din urmă sunt consultați și lăsați să își aleagă singuri activitățile extra-școlare la care vor participa.

De unde această abordare? Există percepția generală că datorită tehnologiei și a accesului la informații din orice domeniu juniorii sunt mai maturi decât noi la aceeași vârstă. Ignorăm sau nu înțelegem însă că datorită abundenței de informații semnalul util este mai greu de extras din zgomotul toxic de fond.

Tocmai din cauza acestui volum uriaș de informații necenzurate juniorii nu devin mai maturi, ci mai ușor de manipulat. Modelele mainstream cu care sunt bombardați le distrug originalitatea și individualitatea pe banda de producție a noilor personalități colective.

Într-o lume în care joaca în spatele jocului se adresează exclusiv dinozaurilor din Jurasic, iar juniorii preferă un ecran tactil sau o consolă de jocuri, libertatea acestora de a alege modul în care își petrec timpul liber nu este o abordare înțeleaptă.

Factor agravant, vor exista mereu argumente pentru a rămâne acasă (și) weekend ăsta: sunt obosit, sunt stresat, am multe teme, avem test la geografie marți, etc. Cu mici excepții, ziua petrecută acasă va respecta principiul lui Pareto în care 80% din timp va fi irosit, urmând ca numai 20% din timpul total să fie folosit în mod util.

Inflația modelor de (in)succes

Majoritatea membrilor NoGravity nu povestesc la școală sau liceu despre aventurile lor montane. Motivul? Le este jenă să povestească colegilor care tocmai au revenit acasă după o sesiune de shopping în Dubai despre supliciul traseului montan.

Muntele nu este cool. Și mai nasol, neavând mereu acces la un ecran tactil, pe munte poți intra în sevraj tehnologic.

Teama de activități montane și colectivitate

Există însă și cazuri fericite în care juniorii, mai ales cei de liceu, vor să meargă la munte datorită anturajului. În această situație un procent însemnat de părinți refuză să își lase copiii să plece de acasă pe motiv că muntele este periculos.

Altă teamă, din păcate reală, este reprezentată de tentațiile la care sunt supuși adolescenții în deplasare. Drogurile și sexul neprotejat la vârste precoce sunt realități dificil de gestionat în proiecte de mai multe zile, cu participanți necunoscuți.  Nu este însă cazul proiectelor de o zi, cu obiective educaționale precise.

La final, dar nu cel din urmă, criza de timp a părinților

Viața în București are un ritm mai alert, iar durata de deplasare din punctul A în punctul B crește de la an la an. Din această cauză joburile ne cer tot mai mult timp și energie, iar comunicarea cu juniorii a devenit în cel mai bun caz insuficientă.

Această sincronizare imperfectă cu copiii noștri conduce la răsfățul lor involuntar, iar juniorii se specializează în manipularea dorinței noastre de a-i ține fericiți.

Factor agravant, în cazul părinților divorțați, adultul care petrece mai puțin timp cu copilul are un apetit mai redus să își cedeze weekendul activităților care i-ar ține juniorul departe de el.

Concluzii

Vedem că noul stil de viață, marcat pe de o parte modele de insucces ale copiilor și, pe cealaltă parte, de parentingul „consultativ”, hiperprotecția și egoismul celor mari, converge viguros către un stil de viață sedentar.  

Cu cele mai bune intenții le refuzăm celor tineri șansa de a fi mai activi și de a avea experiențe menite să le crească gradul de autonomie și independență.

Este greu de găsit echilibrul între un părinte „bun” și unul responsabil. Educația montană NoGravity nu ar trebui să lipsească însă din agenda niciunuia; aceasta este benefică la dezvoltarea fizică și afectivă a copilului lui.

Bonus, avem și tabere de familie, în care organizăm activități separate, pentru cei mici și mari, întrerupte de timp de calitate petrecut cu întreaga familie!